Volumul de proză „Pisica de la ora cinci“ cuprinde 18 povestiri, toate petrecându-se în Braşov, anii 1958-1969. Povestirile sunt după întâmplări adevărate la care fie am fost martoră, fie mi s-au povestit. Le-am redat aşa cum au fost, fără să schimb mare lucru.
Pe vremea când am început să scriu eram convinsă – aş fi pus chiar mâna în foc – că imaginaţia e cheia literaturii. Mult mai târziu am înţeles adevărul: tot ce îi trebuie unui romancier este o memorie bună.
M-am născut pe strada Lungă, chiar într-o casă de acolo, nu la spital, cu ajutorul unei moaşe săsoaice în loc de doctor. Însă nu doar de asta Braşovul a fost şi a rămas oraşul sufletului meu, oriunde m-ar fi dus valurile vieţii. Când m-am întors acasă, am decis să scriu despre oraşul de la poalele Tâmpei şi despre oamenii pe care i-am iubit în anii copilăriei.
În „Pisica de la ora cinci“ sunt amintiri despre părinţii mei, bunica, unchi, veri, mătuşi, vecini şi cunoscuţi. Unii nu mai sunt printre noi, de-asta am vrut să îi pictez cu vorbe, la fel de vii, de frumoşi, de adevăraţi cum i-am păstrat în amintire. Însă personajul principal al cărţii rămâne Braşovul, aşa cum l-am purtat mereu cu mine, în buzunarul de la piept, în dreptul inimii.
Din fiecare dintre povestiri am ales un fragment semnificativ, alături de care am pus şi puţinele fotografii rămase din vremea aceea.
„Pisica de la ora cinci“ este cartea pe care o dedic Braşovului şi locuitorilor săi.
Cu toată dragostea,
Rodica Bretin
Comentários